• Club Montan Romania Pitoreasca
  • Club Montan Romania Pitoreasca
  • Club Montan Romania Pitoreasca
  • Club Montan Romania Pitoreasca
  • Club Montan Romania Pitoreasca
  • Club Montan Romania Pitoreasca
  • Club Montan Romania Pitoreasca
  • Club Montan Romania Pitoreasca
  • Club Montan Romania Pitoreasca
  • Club Montan Romania Pitoreasca
  • Club Montan Romania Pitoreasca
  • Club Montan Romania Pitoreasca
  • Club Montan Romania Pitoreasca
  • Club Montan Romania Pitoreasca
  • Club Montan Romania Pitoreasca
  • Club Montan Romania Pitoreasca
  • Club Montan Romania Pitoreasca
  • Club Montan Romania Pitoreasca
  • Club Montan Romania Pitoreasca
  • Club Montan Romania Pitoreasca
  • Club Montan Romania Pitoreasca
  • Club Montan Romania Pitoreasca
Logo Club de Drumetie Montana Romania Pitoreasca
Floare de colt
Busola

Despre club

…hm, ar fi simplu sa spunem asta: Oameni buni, noi suntem asociatia non profit ACDM xyzw infiintata acum t-spe ani in Pitesti, suntem sprinteni, voiosi, ne leaga aceeasi pasiune pentru munte si natura lui, vrem ss facem, sa mergem, sa curatam, sa”ecologizam”, sa educam, etc. etc. si veniti cu noi ca trece viata pe lânga voi !

 

S-ar putea spune si asa, DAR …

 

Vorbim aici despre clubul “Romania Pitoreasca” din Pitesti, ce isi trage radacinile de prin anul 1974 si a fost printre primele cluburi cu specific montan infiintat in România dupa actul nationalizarii de la 11 Iunie 1948, cand autoritatile comuniste au dizolvat inclusiv toate asociatiile de turism-alpinism ce mai activau la acea data, patrimoniul lor fiind trecut in proprietatea Oficiului National de Turism.

 

Despre momentul nasterii clubului, iata ce scria publicistul Valentin Hossu-Longin in Scânteia Tineretului din 16 Februarie 1974, intr-un articol intitulat “Clubul si Cabana“:

 

"La Clubul Tineretului (viitorul Tehnic Club Pitesti, n.a.) fusese numit director Emil Plapceanu, un vechi profesor de drumetie, care predase legile muntelui multor generatii de pionieri si scolari (nu râdeti ma!! n.a.). Printre cele dintâi activitsti de club au fost organizate seri de filme si proiectii de diapozitive turistice.(…) Ca lectori au fost adusi oameni cu tâmple carunte care de-o viata umblasera pe toate coclaurile: Aurel Balaban, Dumitru Handoca, Vintila Mizof, Gheorghe Balint. Tinerii au inceput sa indrageasca aceste seri, sa le caute, au venit si alpinistii; au inceput apoi iesirile impreuna. Incet, incet s-a conturat un grup distinct de drumeti care nu scapau un sfârsit de saptamâna sau sarbatoare sa nu urce in masivele Iezer Papusa si Piatra Craiului.”

 

Asa s-a nascut ideea infiintarii clubului de drumetie montana, cu autofinantare si membri cotizanti. In ziua de 8 febr.1974 el numara 37 de membri fondatori, care in seara urmatoare se intâlneau cu câtiva dintre reprezentantii presei de turism intre care (…) scriitorii peregrini Pop Simion, Toma George Maiorescu – directori la revista “Romania Pitoreasca”.

 

(…) Era aproape de miezul noptii, trecuse si Colombo, si discutiile ar mai fi continuat, dar duminica dimineata plecau intr-o excursie in Iezer-Papusa la o cabana forestiera distrusa (1250 m altitudine), prilej cu care s-a hotarât amenajarea ei pâna la vara.

 

(…) Apoi calatoria spre creste a continuat toata ziua, sub un cer plin de soare, prin zapada pâna la brâu. Seara in autobuzul ce ne ducea spre Pitesti, primul club de drumetie montana din tara a fost botezat “România Pitoreasca”, numit fiind chiar de Toma George Maiorescu.

 

(…) Imi place sa cred ca intr-o viitoare istorie a drumetiei românesti, seara de sâmbata 9 februarie, va figura printre datele de referinta, ajutând la intelegerea unui fenomen pe care acum abia il luam in seama.

 

Iata deci …!!!

Tot in acea perioada de maxim avânt a inceput si amenajarea celor 2 cabane, Cuca (din Iezer-Papusa) si Garofita Pietrei Craiului, care mai sunt si astazi in proprietatea clubului, iar ceva mai târziu, in 1986, cabana Cota 2000 de pe Transfagarasan, care insa doar dupa 2 ani a fost “rechizitionata” din ordinul primului secretar PCR pe judet de atunci. Despre cum au fost deschise aceste cabane vorbeste “Mosul“, adica regretatul Vintila Mizof, ani de-a rândul mentorul clubului, in 1988 intr-un interviu acordat lui Ion Preda pentru revista “Romania Pitoreasca”:

 

“Cu cabanele lucrurile au stat asa: mai intâi le-am descoperit, apoi le-am cerut, ni s-au dat, si dupa aceea ne-am pus pe treaba. Cea de la Cuca a apartinut unei exploatari forestiere. Era parasita. Cea din Piatra Craiului, aproape distrusa, fusese a ocolului silvic Rucar. Membrii clubului au muncit luni de zile. Le-am reparat, am facut rost de mobilier, de paturi, de alte lucruri de trebuint date spre casare de OJT, scoli sau spitale, le-am pus la punct, le-am vopsit, le-am tapitat. Din cotizatii si din sumele incasate pentru cazarea altor turisti ne-am cumparat lenjerie si vesela…”

 

“Cota 2000 a fost o cladire abandonata dupa terminarea Transfagarasanului, foarte bine compartimentata, dotata cu incalzire centrala si lumina electrica, aflata insa intr-o stare jalnica. Am luat paturi, masute, scaune de la casarile unui spital din Bârla, s-au cumparat cearsafuri, paturi noi si vesela ca pentru o casa noua. Inaugurarea a fost facuta la o luna si jumatate de la preluare…”

 

Uimitor cât de simple par astazi unele lucruri, iesite din gura unui om care si-a dedicat o mare parte din viata pasiunii pentru munte, iar alaturi de doamna lui, Livia Mizof, a vegheat destinele clubului aproape 20 ani. Nu putem trece asa de repede peste numele acestui om, fara sa amintim si alta latura a personalitatii lui, si aici dam cuvântul doamnei Livia Mizof:

 

“Sotul meu a fost inchis pe vremea când era student la Politehnica in anul IV la Petrosani. Ii placea foarte mult sa urce pe munti. Era o pasiune pentru el, pe care apoi mi-a insuflat-o si mie. L-au inchis pentru ca era suspectat ca ar fi avut relatii cu partizanii din munti si pentru ca tatal lui a fost mosier. Mai intâi l-au inchis la Aiud alaturi de politicieni cunoscuti. A stat acolo aproape un an.(…) L-au eliberat apoi si l-au dus in comuna Mânastirea, langa Oltenita, unde i-au pus domiciliu obligatoriu. Acolo l-au pus la cele mai grele munci, l-au pus sa sape si sa lucreze in câmp, dar devenise apreciat de toti fiindca era un om bun si harnic. Ii ziceau deportatul. (…) In 1966 a fost primul declarat veteran de razboi pentru ca a luat parte la dezarmarea unei mari unitati nemtesti. In 1971 am fost primii argeseni care au urcat pe Caucaz si nu numai. Am fost peste tot, in toata tara si in strainatate. Muntele era viata lui. A murit pe 16 august 1992 in urma unui accident stupid.”

 

In decursul anilor ce au trecut pana la revolutie, membrii clubului devenisera o mare familie unita. Fiecare dintre ei isi lasase o parte din suflet la cabanele amenajate. La un moment dat erau nu mai putin de 1000 de membri inscrisi si totul a mers bine pâna in 1992, când soarta a curmat pe neasteptate viata lui Mos Mizof.

 

Desi Romania Pitoreasca s-a reorganizat in pas cu cerintele noii legislatii postdecembriste devenind organizatie nonguvernamentala, deci non-profit, cu personalitate juridica, membrii sai au fost oarecum prinsi in vâltorile indelungatei noastre tranzitii iar activitatile s-au redus semnificativ in anii ’90, reusindu-se totusi pastrarea in conditii satisfacatoare a cabanelor si mentinerea lor deschise pentru turisti.

 

In anul 2003, o parte din membrii cu vechi state in cadrul clubului, impreuna cu unii membrii mai tineri, au hotarât revigorarea si readucerea in prim planul societatii civile argesene a clubului Romnia Pitoreasca. In consecinta, s-a intocmit un nou statut, s-au stabilit intâlniri saptamânale prin inchirierea unui spatiu in cadrul Casei Sindicatelor, s-a reusit organizarea pe timpul verilor a unor vaste actiuni de salubrizare si ecologizare prin mobilizarea unui mare numar de voluntari din liceele si universitatile Pitestiului si din tara.

 

Privind in urma istoria de peste 30 de ani a clubului constati indreptatit ca multe s-au facut, si bune. Iar astazi, datori in a cinsti aceasta mostenire, spunem glumind serios: ce-a fost mai greu de-abia acum incepe !!

Alege limba:

Contact rezervari cabane

Rezervari camere la una dintre cabanele noastre:

Cabana Garofita:
Gelu Iliescu: 0741.043.903
Cabana Cuca:
Romeo Serbanescu: 0774.698.211; (0348820101)

Social Media

Ne puteti urmari si pe paginile de Facebook:

Altii despre noi

Citeste ce spun altii despre noi.

Citeste

Inapoi SUS